March 8, 2026
Author: Dr. Alexandru Grecu — Senior Orthopedic and Trauma Surgeon
Medically reviewed by Dr. Alexandru Florian Grecu, Senior Orthopedic Surgeon · Published: March 8, 2026 · Updated: 2 mai 2026
Ligamentul încrucișat anterior (LIA sau LCA) este una dintre cele mai importante structuri stabilizatoare ale genunchiului. Conectează femurul de tibie și previne deplasarea anterioară a tibiei față de femur. Este esențial pentru stabilitatea genunchiului în activitățile care implică rotație, schimbare de direcție și decelerare.
Mecanismul clasic: o schimbare bruscă de direcție sau o aterizare dintr-un salt cu genunchiul în ușoară flexie și rotație. În fotbal, momentul tipic este pivotul pe piciorul fixat. Pacientul resimte de obicei un „pocnet" audibil, urmat rapid de umflare importantă și imposibilitatea de a continua activitatea sportivă.
Ruptura LIA se asociază frecvent cu alte leziuni: ruptură de menisc, leziuni de cartilaj, leziuni ale ligamentului colateral medial.
Examenul clinic — testele specifice (Lachman, pivot-shift, drawer anterior) au sensibilitate ridicată. Testul Lachman este considerat cel mai fiabil.
RMN — confirmă ruptura și identifică leziunile asociate. Este investigația standard înainte de orice decizie terapeutică.
Nu toate rupturile de LIA necesită operație. Decizia depinde de vârsta și nivelul de activitate, gradul de instabilitate și leziunile asociate. Un sportiv tânăr care vrea să revină la sport competitiv are nevoie de reconstrucție. Un pacient cu activitate moderată poate funcționa bine fără LIA, cu kinetoterapie intensivă.
Reconstrucția LIA nu înseamnă „repararea" ligamentului rupt — acesta nu se poate sutura. Se înlocuiește cu o grefă tendinoasă prelevată din propriul corp: grefă din tendoanele ischiogambierilor (cele mai frecvent utilizate), grefă din tendonul patelar sau grefă din tendonul cvadricipital.
Intervenția se face artroscopic (minim invaziv), cu ghidaj video.
Săptămânile 1-2: Mers cu cârje, reducerea edemului, exerciții de mobilitate pasivă.
Săptămânile 2-6: Creșterea progresivă a mobilității, renunțarea la cârje, exerciții de întărire.
Lunile 2-4: Mers normal, bicicletă, înot. Exerciții de propriocepție și stabilitate.
Lunile 4-6: Alergare liniară progresivă. Întărire musculară avansată.
Lunile 6-9: Exerciții specifice sportului, antrenament cu schimbări de direcție. Revenirea la sport competitiv doar după testare funcțională obiectivă.
Important: revenirea prematură la sport este principalul factor de risc pentru re-ruptură.
Parțial, da. Programele de prevenție (ex: FIFA 11+) care includ exerciții de stabilitate, propriocepție și tehnica corectă de aterizare au demonstrat reducerea riscului cu 50-70%.