Artroscopia este o procedură chirurgicală prin care se vizualizează și se tratează problemele din interiorul articulației genunchiului, fără a fi necesară o incizie mare. Este cunoscută și sub denumirea de „chirurgie prin gaura cheii" — se realizează prin 2–3 incizii mici, de câțiva milimetri fiecare, prin care chirurgul introduce o cameră video miniaturizată și instrumente speciale.
Imaginile din interiorul articulației sunt transmise în timp real pe un ecran, permițând atât diagnosticul precis, cât și tratamentul efectiv al leziunilor — totul în aceeași ședință operatorie.
Intervenția durează între 20 de minute și peste o oră, în funcție de complexitatea leziunilor descoperite și de manevrele necesare. În majoritatea cazurilor, pacientul pleacă acasă în aceeași zi.
Când este indicată artroscopia?
Artroscopia este recomandată atunci când examenul clinic și investigațiile (RMN, radiografie) indică o problemă în interiorul genunchiului care poate fi rezolvată prin această metodă.
Multe dintre aceste leziuni apar la oameni activi, cu mult înainte de vârsta la care vorbim de uzură — vedeți durerile de genunchi la vârste tinere.
Cele mai frecvente indicații sunt:
Leziuni de menisc
Rupturi care provoacă durere, blocaj articular sau senzația că genunchiul „cedează". În funcție de tipul rupturii, meniscul poate fi suturat (reparat) sau parțial îndepărtat. Meniscectomia parțială rămâne una dintre cele mai frecvente proceduri artroscopice la nivel mondial.
Corpi liberi intraarticulari
Fragmente de cartilaj sau os care plutesc în articulație, cauzând blocaj, durere ascuțită și episoade de „agățare" a genunchiului.
Leziuni de ligament
Evaluarea și, în anumite cazuri, reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA), frecvent lezat în accidentări sportive.
Când artroscopia are ca scop refacerea unui ligament rupt, intervenția are pașii ei proprii — i-am descris pe pagina despre reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.
Sinovita
Inflamația membranei sinoviale, care poate fi evaluată și tratată artroscopic (biopsie, sinovectomie).
Spălătura articulară
Îndepărtarea detritusurilor și a lichidului inflamator din articulație, utilă în anumite contexte clinice.
Ce NU poate rezolva artroscopia
Acest lucru este la fel de important de înțeles: artroscopia nu vindecă artroza. Dacă articulația este sever afectată de artroză (stadiul III-IV), cu cartilajul distrus și oasele în contact direct, artroscopia poate, în cel mai bun caz, ameliora temporar unele simptome mecanice (blocajul, durerea ascuțită), dar nu rezolvă cauza de bază.
În artroza avansată, tratamentul de referință rămâne proteza de genunchi. Acest lucru îl discutăm întotdeauna deschis, înainte de operație, pentru ca fiecare pacient să aibă așteptări realiste.
De asemenea, artroscopia nu este recomandată ca procedură de rutină pentru „curățarea" genunchiului artrozic — studiile au arătat că în absența unei leziuni mecanice specifice (menisc rupt, corpi liberi), beneficiul este limitat.
Artroscopia vs. chirurgia clasică — de ce minim invaziv?
Comparativ cu operațiile deschise, artroscopia oferă avantaje semnificative:
Durere postoperatorie redusă — incizii de câțiva milimetri față de incizii de 10-15 cm
Recuperare considerabil mai rapidă — de regulă, mersul se reia în aceeași zi, iar revenirea la activitățile obișnuite se măsoară în săptămâni
Risc mai mic de infecție — agresiunea asupra țesuturilor este minimă
Cicatrici aproape invizibile — aspect cosmetic mult mai bun
Externare de obicei în aceeași zi
Diagnostic precis — vizualizarea directă arată leziuni pe care imagistica le poate rata
Artroscopia diagnostică vs. terapeutică
Uneori, investigațiile (RMN, radiografie) nu pot identifica cu precizie cauza durerii. Artroscopia diagnostică permite chirurgului să vizualizeze direct toate structurile genunchiului — cartilaj, menisc, ligamente, sinovială — și să identifice probleme pe care alte investigații le pot rata.
De cele mai multe ori, dacă se descoperă o leziune care poate fi tratată, aceasta se rezolvă în aceeași ședință operatorie — trecând de la diagnostic la tratament fără o a doua intervenție.
Riscuri și limite
Ca orice operație, artroscopia are riscuri — rare pentru această intervenție: infecție (rară), tromboză, redoare articulară, persistența simptomelor. Rezultatele variază de la pacient la pacient.
Genunchiul înțepenit: redoarea și artroliza artroscopică
Redoarea înseamnă că genunchiul nu se mai îndoaie sau nu se mai întinde cât ar trebui. Mișcarea se oprește mai devreme decât ar fi normal, iar limita se simte ca un blocaj ferm, nu doar ca durere.
Apare după operații — o reconstrucție de ligament încrucișat anterior, o proteză de genunchi —, după fracturi în jurul genunchiului și după imobilizări lungi. Cauza este țesutul cicatricial din articulație și din jurul ei: artrofibroza. Țesutul se îngroașă, aderă la suprafețele care ar trebui să alunece și blochează mișcarea.
Primul pas nu este operația. Se încearcă întâi kinetoterapia intensivă, condusă și repetată, pentru că țesutul cicatricial răspunde la mișcare atât timp cât este tânăr. La pacienții cu proteză de genunchi se poate adăuga mobilizarea sub anestezie, în fereastra timpurie după operație, cât timp țesutul este încă maleabil. Literatura descrie o scară de tratament: recuperare, apoi mobilizare, apoi eliberare chirurgicală — în această ordine.
Artroliza artroscopică este pasul chirurgical al acestei scări. Prin aceleași portaluri mici se eliberează aderențele și țesutul cicatricial care blochează articulația și se deschid spațiile în care genunchiul și-a pierdut alunecarea. Artroliza nu este niciodată un gest izolat: trebuie urmată obligatoriu de mobilizare precoce și kinetoterapie. Fără ele, țesutul cicatricial se reface și redoarea revine.
Onest: nu toți pacienții câștigă mobilitate completă după o artroliză. Rezultatul depinde de cauza redorii, de vechimea ei și de recuperarea care urmează. Pentru o proteză de genunchi înțepenită, artroliza artroscopică este doar una dintre opțiuni — decizia se ia de la caz la caz, după examinare și imagistică.
Sinovectomia artroscopică: când se scoate membrana sinovială
Sinoviala este membrana subțire care căptușește articulația și produce lichidul care o lubrifiază. În mod normal este discretă. Devine problema atunci când crește și se inflamează pe cont propriu.
Trei situații o aduc în discuție: sinovita persistentă, cu lichid care se reface iar și iar după evacuare; poliartrita reumatoidă în care un genunchi rămâne inflamat în ciuda tratamentului; și tumora tenosinovială cu celule gigante, cunoscută și ca sinovita vilonodulară pigmentară, o proliferare benignă a membranei care umflă articulația și o degradează din interior.
Sinovectomia artroscopică îndepărtează membrana bolnavă prin aceleași portaluri mici, sub vizualizare directă. Față de operația deschisă înseamnă mai puțină agresiune asupra țesuturilor, durere postoperatorie mai mică și reluarea mai devreme a mișcării — ceea ce contează, pentru că un genunchi care nu este mobilizat după o sinovectomie se înțepenește. Atunci când se poate face artroscopic, aceasta este calea preferată.
Limita este extinderea bolii. În forma difuză a tumorii tenosinoviale cu celule gigante, care pătrunde în toate spațiile articulației și uneori și în afara ei, alegerea între sinovectomia artroscopică și cea deschisă depinde de cât de departe ajunge țesutul. Uneori cele două se combină.
Onest: recidiva există, mai ales în formele difuze, iar în poliartrita reumatoidă sinovita poate reveni după ani. De aceea urmărirea face parte din tratament, nu se adaugă după el — o sinovectomie se judecă în ani, nu în săptămâni.
Întrebări frecvente
Operez pacienți din toată Oltenia și din județele vecine — dacă veniți din alt județ, vedeți ce presupune drumul pentru pacienții din Târgu Jiu și Gorj, din Râmnicu Vâlcea sau din Pitești și Argeș.