March 5, 2026
Author: Dr. Alexandru Grecu — Senior Orthopedic and Trauma Surgeon
Medically reviewed by Dr. Alexandru Florian Grecu, Senior Orthopedic Surgeon · Published: March 5, 2026 · Updated: 2 mai 2026
Fiecare genunchi are doi menisci — cel intern (medial) și cel extern (lateral). Sunt structuri de fibrocartilaj în formă de semilună, interpuse între femur și tibie, cu roluri esențiale: amortizează șocurile la fiecare pas, stabilizează articulația, distribuie uniform greutatea pe suprafața articulară și hrănesc cartilajul.
Pierderea meniscului (sau a unei părți din el) nu este un eveniment minor — accelerează uzura cartilajului și crește riscul de artroză pe termen lung. De aceea, atunci când este posibil, repararea (sutura) meniscului este preferată îndepărtării lui.
La tineri și sportivi — de obicei printr-un traumatism: o rotație bruscă a genunchiului cu piciorul fixat pe sol, o hiperflexie forțată sau un contact lateral. Sporturi frecvent implicate: fotbal, baschet, schi, tenis.
La adulți și vârstnici — meniscul devine mai rigid și mai fragil cu vârsta. Poate ruptura la eforturi minime: o ghemuire, o întoarcere bruscă, ridicarea de pe scaun. Aceasta se numește ruptură degenerativă și este frecvent asociată cu gonartroza.
Examenul clinic — testele specifice (McMurray, Apley) orientează diagnosticul. Un ortoped experimentat poate suspecta cu acuratețe o ruptură de menisc doar pe baza examenului clinic.
RMN (rezonanța magnetică) — confirmă diagnosticul și arată tipul, localizarea și dimensiunea rupturii. Este esențială pentru planificarea tratamentului.
Radiografia — nu arată meniscul (care este o structură moale), dar este utilă pentru a evalua dacă există artroză asociată.
Nu toate rupturile de menisc sunt la fel. Tipul rupturii determină opțiunile de tratament:
Ruptura longitudinală — paralelă cu circumferința meniscului. Adesea suturabilă.
Ruptura radială — perpendiculară pe circumferință. Mai dificil de suturat.
Ruptura „bucket-handle" — ruptură longitudinală extinsă în care un fragment se deplasează. Cauza clasică de blocaj articular. Necesită intervenție.
Ruptura complexă/degenerativă — mai multe planuri de ruptură, frecventă la vârstnici. De obicei nu este suturabilă.
Localizarea contează: zona periferică (vascularizată, „zona roșie") se vindecă mai bine decât zona centrală (avasculară, „zona albă").
Tratament conservator — posibil în rupturile mici, stabile, fără simptome mecanice (blocaj). Include: repaus, gheață, antiinflamatoare, kinetoterapie. Se monitorizează la interval.
Artroscopia — sutura de menisc — se repară meniscul cu fire speciale. Avantaj: se păstrează meniscul, protejând cartilajul pe termen lung. Dezavantaj: recuperarea este mai lungă (4-6 săptămâni de protecție). Posibilă în rupturile periferice, longitudinale, la pacienți tineri.
Artroscopia — meniscectomie parțială — se îndepărtează doar fragmentul rupt, instabil. Se păstrează cât mai mult menisc sănătos posibil. Recuperare rapidă (mers imediat, sport la 4-6 săptămâni). Este cea mai frecventă procedură artroscopică.
→ Aflați mai multe despre artroscopia de genunchi
Depinde de tipul rupturii. Rupturile mici, stabile, fără simptome mecanice pot fi gestionate conservator cu succes. Dar rupturile cu blocaj, instabilitate sau durere persistentă, lăsate netratate, pot deteriora cartilajul articular, accelera apariția artrozei și cauza episoade repetate de blocaj și umflare.
Nu toate rupturile de menisc necesită operație — dar toate necesită evaluare.