Entorsa de gleznă: ce faceți în primele zile și când e nevoie de radiografie

Ce este o entorsă

Entorsa de gleznă este o leziune a unuia sau a mai multor ligamente care stabilizează glezna. Ligamentele sunt țesuturi fibroase puternice care leagă oasele între ele. Potrivit Academiei Americane a Chirurgilor Ortopezi (AAOS), aproximativ 90% dintre entorse apar când laba piciorului se răsucește spre interior, iar leziunea afectează ligamentele de pe partea exterioară a gleznei.

Accidentul se produce des la mers pe teren denivelat, la o cădere sau la sporturi cu sărituri și schimbări bruște de direcție. O entorsă din trecut crește riscul unei noi entorse.

Glezna doare în repaus și la călcat, se umflă, se învinețește și doare la atingere. Uneori apare senzația că glezna cedează. O entorsă severă poate semăna cu o fractură și trebuie evaluată repede.

Cele trei grade

Entorsele se împart în trei grade, după cât de afectat este ligamentul:

• gradul 1: ligamentul este întins, cu rupturi microscopice ale fibrelor; durerea și umflătura sunt ușoare, de obicei nu doare la călcat, iar glezna este stabilă;
• gradul 2: ligamentul este rupt parțial; umflătura și vânătaia sunt moderate, călcatul doare puțin, iar glezna este ușor mai laxă decât cea sănătoasă;
• gradul 3: ligamentul este rupt complet; durerea și umflătura sunt mari, călcatul doare tare, iar glezna este instabilă la examinare.

Ghidul olandez pentru entorsa de gleznă, actualizat în 2018, arată că gravitatea leziunii se apreciază cel mai corect la 4–5 zile după accident. De aceea, examinarea repetată după câteva zile poate spune mai mult decât prima.

Când e nevoie de radiografie

Pentru a decide dacă e nevoie de radiografie există un set de criterii simple, numite regulile Ottawa. Radiografia este necesară dacă apare cel puțin una dintre situațiile de mai jos:

• durere la apăsarea pe marginea din spate sau pe vârful uneia dintre maleole, proeminențele osoase din dreapta și din stânga gleznei;
• durere la apăsarea pe baza metatarsianului V, osul de pe marginea exterioară a labei piciorului, sau pe osul navicular, de pe marginea interioară;
• nu ați putut călca pe picior imediat după accident și nici la consultație nu reușiți să faceți patru pași.

Regulile au fost verificate în 27 de studii, pe peste 15.000 de pacienți. Când niciunul dintre aceste semne nu este prezent, probabilitatea unei fracturi este foarte mică, iar radiografia se poate evita de obicei.

RMN-ul nu este necesar pentru diagnosticul unei entorse. Potrivit AAOS, el poate fi util când trebuie evaluate cartilajul și tendoanele din jurul gleznei sau când simptomele continuă după 6–8 săptămâni de tratament.

Primele zile

AAOS descrie câteva măsuri pentru primele zile. Gheața se aplică într-o pungă sau învelită într-un prosop, niciodată direct pe piele, câte 20–30 de minute, de 3–4 ori pe zi. Un bandaj elastic susține glezna și poate reduce umflătura. În primele 48 de ore, piciorul se ține cât mai des ridicat, deasupra nivelului inimii. În cele mai multe cazuri, durerea și umflătura țin 2–3 zile, timp în care mersul poate fi dificil, iar cârjele pot ajuta.

Ghidul olandez spune că o imobilizare scurtă poate reduce durerea și umflătura. Pentru recuperare, cel mai mult ajută o susținere a gleznei, cu bandaj adeziv sau cu orteză, împreună cu un program de exerciții.

Antiinflamatoarele, cum sunt ibuprofenul sau naproxenul, pot reduce durerea și umflătura. Ghidul olandez recomandă prudență, pentru că au efecte adverse și pot încetini vindecarea naturală. Întrebați medicul dacă vi se potrivesc.

Recuperarea

Recuperarea se face în etape. Întâi se lucrează mobilitatea gleznei, apoi forța mușchilor din jurul ei și echilibrul, iar la final activitățile cu întoarceri și schimbări bruște de direcție. Potrivit AAOS, la entorsele ușoare tot programul poate dura 2 săptămâni, iar la cele severe 6–12 săptămâni. Cei mai mulți pacienți revin la activitățile obișnuite.

Exercițiile contează și după ce durerea a trecut. AAOS arată că recuperarea întreruptă este cea mai frecventă cauză de instabilitate cronică după o entorsă. Într-un studiu irlandez care a urmărit pacienți după prima lor entorsă, 40% au ajuns la instabilitate cronică, adică glezna cedează din nou și entorsele se repetă. Pacienții care, la două săptămâni după accident, nu reușeau încă să sară și să aterizeze pe piciorul afectat au avut un risc mai mare.

Ghidul olandez recomandă exercițiile supravegheate de un kinetoterapeut în locul procedurilor la care pacientul doar stă. Pentru cei care au avut deja entorse repetate, o orteză de gleznă poate reduce riscul unei noi entorse.

Operația este rară. Ea se discută atunci când glezna rămâne instabilă și dureroasă după luni de recuperare făcută corect.

Ce poate include tratamentul

Tratamentul unei entorse poate include gheață, bandaj sau orteză, medicamente pentru durere și un program de recuperare cu kinetoterapeutul. Dacă nu puteți călca pe picior, dacă glezna rămâne umflată sau dureroasă după câteva săptămâni ori dacă cedează din nou, veniți la consultație. Acolo ne lămurim ce s-a întâmplat și stabilim ce avem de făcut.

Întrebări frecvente

Informațiile din acest material au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală. Pentru o evaluare personalizată, programați o consultație.