Durere de umăr: cauze frecvente

Umărul — cea mai mobilă articulație, cea mai vulnerabilă

Umărul permite mișcări ample, dar stabilitatea este asigurată de mușchi și tendoane, nu de structuri osoase solide. De aceea este predispus la afecțiuni variate. Iar pentru că multe dintre ele dau aceeași durere pe fața laterală a umărului, primul pas nu este tratamentul, ci triajul: ce structură suferă și de ce.

Cauze frecvente — harta pe vârste și mecanism

Vârsta nu pune diagnosticul, dar restrânge lista. Împreună cu mecanismul — dacă a fost un accident sau o suprasolicitare treptată — orientează evaluarea mai bine decât orice altceva.

Sub 40 de ani. Domină instabilitatea și suprasolicitarea. Umărul care „iese din loc" după o luxație, sau senzația de nesiguranță la anumite poziții, apare la tineri și la sportivii care aruncă sau lucrează deasupra capului. Tendinopatia de suprasolicitare vine din volum crescut prea repede: sală, înot, tencuială, vopsit. Durerea e legată de gest și de efort, nu de repaus.

Între 40 și 60 de ani. Aici sunt trei suspecți principali. Suferința coafei rotatorilor, de la iritație la ruptură parțială — durere la ridicare, durere nocturnă, uneori slăbiciune. → Citește despre ruptura de coafă a rotatorilor. Capsulita adezivă, care blochează umărul progresiv și apare mai frecvent la diabetici și după imobilizări. → Citește despre capsulita adezivă. Și tendinita calcifiantă, cu depozite de calciu în tendon, care dă crize dureroase intense, uneori nocturne, la un umăr până atunci normal.

Peste 60 de ani. Rupturile degenerative de coafă devin frecvente, iar artroza glenohumerală intră în discuție: durere profundă, scârțâit la rotație, rigiditate care crește lent. Cele două se pot suprapune, iar în stadiile avansate se discută artroplastia de umăr, inclusiv varianta inversă, gândită pentru umărul fără coafă funcțională.

Sindromul de conflict subacromial (impingement) traversează grupele de vârstă: durere într-un anumit sector al ridicării laterale, când tendonul e comprimat sub acromion. Este un tablou clinic, nu un diagnostic final — sub el se ascunde adesea o suferință de coafă.

Articulația acromioclaviculară, în vârful umărului, merită menționată separat: durerea e localizată cu degetul, apare la ducerea brațului peste linia mediană și după traumatisme vechi ale claviculei.

Durerea care nu vine din umăr

Umărul este o zonă în care se proiectează durerea altor organe. Semnul care trădează originea este simplu: la examinare, umărul se mișcă liber și fără durere, deși pacientul acuză durere.

Coloana cervicală. O iritație a nervilor la nivelul gâtului dă durere care pleacă din ceafă și coboară pe braț, adesea cu amorțeală sau furnicături în degete. Se schimbă cu poziția gâtului, nu cu mișcarea umărului.

Cordul. Durerea de origine cardiacă poate fi resimțită în umărul și brațul stâng. Nu depinde de mișcarea umărului, apare la efort, e însoțită de apăsare în piept, transpirații, greață sau lipsă de aer. Aceasta este o urgență: nu se așteaptă consultul de ortopedie, se cheamă 112.

Vezicula biliară. Suferința biliară dă tipic durere în umărul drept și între omoplați, legată de mese grase, cu greață.

Diafragmul. Iritația lui se resimte în vârful umărului. Apare după intervenții abdominale, în afecțiuni pulmonare sau, mai rar, după traumatisme abdominale — situație care cere evaluare imediată dacă se însoțește de durere abdominală, paloare sau lipsă de aer.

Cum se evaluează durerea de umăr?

Ce întreb la consultație. Cum a început: brusc, după un gest anume, sau treptat. Unde doare exact, arătat cu degetul. Ce gest reproduce durerea. Dacă vă trezește noaptea și dacă puteți dormi pe umărul respectiv. Dacă brațul a slăbit sau doar doare. Ce mișcări nu se mai pot face — pieptănatul, centura de siguranță, mâna la spate. Ce meserie aveți și ce sport faceți. Dacă aveți diabet sau boală tiroidiană. Ce ați încercat deja și cu ce rezultat.

Examenul clinic. Se compară cu umărul sănătos. Se măsoară mișcarea activă și cea pasivă, iar diferența dintre ele este cheia triajului: mișcare pasivă păstrată și activă limitată trimite spre coafă; mișcare limitată în ambele feluri trimite spre capsulită. Se testează forța pe fiecare tendon, se palpează punctele dureroase, se fac manevrele de conflict subacromial, se verifică gâtul.

Imagistica, în ordine. Radiografia prima: arată osul, artroza, calcificările, poziția capului humeral. Ecografia a doua: arată tendoanele, în mișcare, și lichidul din bursă; e rapidă și repetabilă. RMN-ul la final, când se discută operația sau când se suspectează leziuni pe care ecografia nu le vede — labrum, retracție tendinoasă, degradare musculară. Ordinea o dictează examenul clinic. Un RMN făcut înainte de examinare produce de obicei mai multă confuzie decât clarificare, fiindcă la un umăr trecut de 50 de ani se găsesc aproape întotdeauna modificări care nu explică neapărat durerea.

Ce puteți face până la consult

Câteva măsuri sunt rezonabile și nu strică nimic. Evitați, temporar, mișcările deasupra capului și ridicarea greutăților cu brațul întins — sunt gesturile care comprimă tendonul. Nu imobilizați complet umărul: repausul total favorizează redoarea, iar la un umăr predispus la capsulită asta e exact ce nu vrem. Mișcați brațul în amplitudini care nu dor, zilnic.

Gheața ajută în durerea apărută brusc, după efort sau într-o criză de tendinită calcifiantă, aplicată scurt și prin material textil. Căldura ajută mai mult în umărul înțepenit și dureros cronic, înainte de exerciții. Nu există o regulă unică; folosiți ce vă ameliorează.

Somnul se poate ameliora cu o pernă sub braț și dormind pe partea sănătoasă sau pe spate. Antiinflamatoarele se folosesc pe termen scurt, dacă nu aveți contraindicații — ele scad durerea, nu tratează cauza.

Despre fizioterapie, spun exact ce arată dovezile. Sinteza Cochrane despre intervențiile de fizioterapie în durerea de umăr găsește dovezi limitate și inegale, cu un posibil beneficiu al exercițiului în afecțiunile coafei rotatorilor. Pentru capsulită, sinteza Cochrane despre terapia manuală și exercițiu arată că acestea pot ajuta, dar certitudinea dovezilor este scăzută, iar superioritatea față de alte tratamente nu este stabilită. Concluzia practică e prudentă: exercițiul condus corect are sens și merită încercat, dar nu se poate promite un rezultat, iar programul trebuie potrivit cauzei — un umăr blocat și unul slăbit nu se lucrează la fel.

Când mergeți la ortoped?

Durere persistentă peste 2-3 săptămâni
Nu puteți ridica brațul deasupra capului
Durere nocturnă care vă trezește
Rigiditate progresivă, care crește de la o săptămână la alta
Durere bruscă cu imposibilitate de mișcare, după cădere sau tracțiune
Slăbiciune la ridicarea brațului, nu doar durere

Semne care cer evaluare de urgență, nu programare: deformarea umărului după traumatism, cu imposibilitatea oricărei mișcări; durere în umărul stâng însoțită de durere în piept, transpirații reci sau lipsă de aer; febră cu umăr roșu, cald și foarte dureros; amorțeală sau paralizie a brațului apărută brusc.

Întrebări frecvente

Cât timp pot aștepta cu un umăr care doare?

O durere apărută după un efort neobișnuit, care scade de la o zi la alta, se poate urmări acasă câteva săptămâni. Dacă durerea persistă, vă trezește noaptea sau limitează ridicarea brațului, așteptarea nu mai ajută: cauzele se tratează diferit, iar tratamentul corect începe după ce știm ce este.

De ce mă doare umărul mai tare noaptea?

Noaptea dispare distragerea și dispare sprijinul: brațul atârnă, capsula se tensionează, iar tendonul inflamat devine mai sensibil în poziția culcat. Durerea nocturnă e un semn util — apare frecvent în suferința coafei rotatorilor și în capsulită.

Ce imagistică se face prima?

De regulă radiografia, fiindcă arată osul, artroza și calcificările. Ecografia urmează pentru tendoane și pentru lichid. RMN-ul se face când se discută operația sau când se suspectează leziuni care nu se văd ecografic. Ordinea o stabilește examenul clinic, nu invers.

Durerea de umăr poate veni din altă parte?

Da. Coloana cervicală, cordul, vezicula biliară și iritația diafragmului pot da durere resimțită în umăr. Semnul care orientează este că umărul se mișcă liber și fără durere la examinare, deși pacientul acuză durere. Durerea bruscă în umărul stâng însoțită de durere în piept, transpirații sau lipsă de aer cere evaluare de urgență.

Pentru context, vedeți pagina dedicată despre artroplastia de umăr, iar dacă vreți să aprofundați subiectul, citiți despreruptura coafei rotatorilor și desprecapsulita adezivă (umărul înghețat).

Durere de umăr — Cauze frecvente și când mergi la ortoped